Credit default swaps
From Tradepedia
Contents |
Cuprins:
Perceptia asupra riscului, evidentiata de spread-ul CDS
Ce sunt CDS-urile
Un credit default swap (CDS) este un instrument financiar derivat care are scopul de a transfera expunerea la riscul unor instrumente financiare cu venit fix (credite, obligatiuni) intre doua parti. Acest tip de instrument derivat a fost lansat de JP Morgan in anul 1997. Cumparatorul unui CDS este protejat impotriva riscului de neplata al respectivului instrument cu venit fix (default risk) in timp ce vanzatorul CDS-ului garanteaza bonitatea titlului care face obiectul swap-ului. Astfel, riscul de neplata este transferat de la detinatorul titlului cu venit fix la vanzatorul swap-ului. In cazul in care, de exemplu, un investitor detine o obligatiune (presupunem ca aceasta va fi rascumparata la valoarea nominala) si cumpara un CDS, el este cumparator al swap-ului si va primi valoarea nominala a obligatiunii, daca emitentul se afla in situatia de a nu putea plati cupoanele aferente si intra in incapacitate de plata.
CDS este similar unei asigurari deoarece ofera cumparatorului swap-ului protectie impotriva riscului de neplata, de downgrade sau orice alt eveniment negativ care afecteaza perceptia asupra bonitatii emitentului (si implicit pretul obligatiunilor emise de acesta). Vanzatorul contractului isi asuma riscul de credit in schimbul unei plati periodice asemanatoare unei prime de asigurare (spread-ul) si este obligat sa plateasca numai daca are loc un eveniment negativ. Cum CDS-ul nu este direct legat de un anume instrument, ci face numai referire al acesta, cumparatorul de CDS poate obtine protectie, dar si profit, atunci cand emitentul nu isi indeplineste obligatiile. Stingerea obligatiei vanzatorului se face fie prin livrarea valorii cash a obligatiunilor, fie a obligatiunilor de acelasi tip daca in contract se prevede astfel. Daca nu are loc niciun eveniment care sa afecteze calitatea creditului emitentului, vanzatorul swap-ului primeste plata periodica de la cumparator si obtine profit.
Protectie si speculatie
Ca si modalitate de protectie (hedging) un contract CDS poate fi utilizat daca se doreste reducerea expunerii la riscul de credit fara a vinde obligatiunile (ex. din motive fiscale). O a doua utilizare a CDS este legata de posibilitatea de a specula asupra calitatii creditului unei anumite entitati emitente. Data fiind cresterea exponentiala a pietei CDS, care a depasit cu mult valoarea pietei obligatiuniloir si a altor tipuri de credite la care ar putea face referire, este evident ca functia speculativa a devenit predominanta ( la jumatatea anului 2007 valoarea totala a CDS ajunsese la 45 trilioane de dolari iar in 2008 la circa 57 trilioane). In plus, insasi existanta si evolutia unor tipuri de astfel de swap-uri ofera o imagine asupra bonitatii (calitatii creditului) entitatii emitente de obligatiuni, prin analiza raportului dintre vanzatorii si cumparatorii swap-urilor. Alegand modul in care doresc sa mizeze pe situatia emitentului, marii investitori pot castiga acces la maturitati ale obligatiunilor care nu sunt disponibile, acces la piata obligatiunilor cand aceste titluri nu pot fi cumparate pe piata sau posibilitatea de a investi in imprumuturi externe fara asumarea riscului valutar (aceasta strategie inseamna de fapt ca swap-urile pot replica un portofoliu de obligatiuni). Astfel se obtine un portofoliu “sintetic” de obligatiuni, care are aceeasi expunere la riscul de credit si genereaza fluxuri de numerar conform pozitiei asumate (vanzator/cumparator).
Tranzactionarea CDS
CDS-urile sunt tranzactionate foarte activ, deoarece putine sunt pastrate pana la scadenta. Valoarea unui CDS fluctueaza in baza evolutiei probabilitatii ca emitentul sa se confrunte cu un eveniment negativ. O probabilitate mai mare de a surveni un astfel de eveniment ar face CDS mai valoros pentru cumparator si mai putin valoros pentru vanzator. Opusul se intampla daca scade probabilitatea unui eveniment negativ. De exemplu, un investitor ar putea specula deteriorarea calitatii creditului unui emitent, cumparand protectie pentru un interval scurt de timp si sperand sa profite de pe urma tranzactiei. Inchiderea pozitiei (exit-ul) poate fi facut prin vanzarea acestuia catre o terta parte, inchiderea poztitiei prin cumpararea unui contract opus, sau prin reglarea diferentelor cu contrapartea contractului actual. Deoarece CDS se tranzactioneaza pe o piata de dealeri (OTC) iar activele suport sunt evaluate prin aplicarea unor modele, acest tip de investitie este recomandat in principal investitorilor institutionali. Piata CDS este nereglementata iar contractele ajung sa fie tranzactionate atat de mult incat uneori este dificil de aflat identitatea celeilalte parti, ridicandu-se problema capacitatii sale de a acoperi riscurile pe care si le asuma. Acest caz s-a aflat la originea unor pierderi financiare masive inregistrate de unele companii in contextul actualei crize, cand companiile in cauza au constatat ca, desi detineau CDS, protectia nu a putut fi asigurata de detinatorul obligatiei de plata, care le cumparase in scop pur speculativ.
Perceptia asupra riscului, evidentiata de spread-ul CDS
Spread-urile CDS (credit default spreads) sau pretul asigurarii contra riscului de neplata reflecta perceptia asupra riscului asociat de investitori unor titluri de credit emise de o entitate, iar atunci cand acestea sunt cumparate de jucatori internationali, reflecta si perceptia asupra riscului de tara.
| Vezi si: | ||
|---|---|---|
| Actiuni | Optiuni | Forex |
| Obligatiuni | Futures | CFD |
| Analiza Fundamentala | Analiza Tehnica | |
Vrei sa te afli printre cei care contribuie la dezvoltarea Tradepedia? Click aici
